2 ani

Am sa plec de la ultimul comentariu – 2 ani!

Da, azi s-au implinit 2 ani de cand Anca mi-a facut acest blog. Ar trebui sa trag linie, sa fac bilantul, dar nu pot! A fost un an extrem de greu. Noroc ca nu mai e mult din el!

Aseara, sau mai bine spus, tarziu in noapte faceam planurile pentru azi si am realizat ca ar trebui sa fac extrem de multe – sa finalizez un proiect, sa demarez altul care ma asteapta, sa incep sa scriu ceea ce imi doresc sa fac de multa vreme, sa citesc si iar sa citesc, sa pun pe hartie schema noii mele activitati….

Noii mei mentori? Joe Vitale, colaboratorii si prietenii sai! Cand l-am descoperit, acum o luna sau doua, am fost socata de una din frazele sale: “Universului ii place actiunea rapida!”. Nu am inteles atunci. Azi sunt uimita de adevar. Pentru a-ti indeplini visul trebuie sa actionezi! Repede! Nimeni nu spune ca daca visezi sa zbori trebuie sa si sari pe fereastra! Nu! Dar cu cat lasi mintea sa pritoceasca gandul, visul, cu atat ea va gasi un milion de motive sa nu iasa din starea ei de confort.

Cum este absolut socant cand realizezi care iti sunt blocajele!  Cum educatia primita (nu imi acuz parintii de nimic, sa nu intelegeti asta!) face ca anumite pareri, principii, concepte sa fie atat de adanc incrustate in fiinta noastra incat nu le sesizam si actionam mereu astfel incat acestea sa fie mereu adevarate.

E greu de explicat, mai ales ca impactul asupra fiecaruia e diferit. Daca aveti curiozitatea si puterea, cititi si deveniti liberi. Eu incerc!

Vreau sa ma inclin in fata celor cativa oameni care sunt cu trup si suflet alaturi de mine si la bucurie, dar mai ales la necaz, care nu se supara fiindca uneori mai rabufnesc si care ma iubesc asa cum sunt!

Va iubesc si va multumesc!

8 Octombrie

Azi m-am gandit sa mai scriu vreo 2 vorbe. Nu am mai trecut pe aici cam de multa vreme si, ma uimi ceva pana peste – ziua de 8 octombrie! Nu am facut nimic interesant, dar au fost 35 ! de cautatori care au accesat pagina.

Si, m-ati facut curioasa! De unde atatia???? Care ar fi subiectul care v-a facut sa treceti pe aici???

Va stau la dispozitie cu placere, sa mai schimbam o vorba, o parere….

Leapsa

Cica sunt de rand la scris! La scris principii de viata !

La anii mei, cica ar trebui sa pot da sfaturi si povete despre ce e frumos in lumea asta, dar cum as putea sa o fac, daca eu le daram, rand pe rand, pe ale mele – de principii era vorba???

Au ramas cateva. Nu stiu daca sunt 10 sau mai putine. Le numaram acu’.

1 – Cu cat cunosc mai bine oamenii, cu atat iubesc mai mult animalele (animalele MELE, adica cele prezente prin poze !)

2 – Nu vreau sa fac rau nimanui ! (Dar daca ai comis ceva, candva si m-a afectat, apai stai la distanta mare de mine, ca daca te prind la inghesuiala, s-ar putea sa-ti vezi dosul fara oglinda! Valabil – toata viata !)

3 – Traind si facand ! (Asta nu inseamna ca las garda jos !)

4 – Pastrez distanta mare fata de prosti, pentru ca nu garantez ca ma pot stapani sa nu le invinetesc ochii!

5 – Le multumesc celor cativa prieteni pentru ca exista! (Sunt aici, asa, pentru ca au avut curajul sa ma traga de maneca sau sa ma dea cu capul de masa cand am fost indaradnica!)

6 – Si dusmanilor! (pentru ca lupta m-a calit)

7 – Nu vreau sa salvez lumea de la pieire, daca asta vrea! (asta e super-nou)

8 – Sunt fericita prin mine-insami! (mi-au trebuit 41 de ani sa descopar asta, adica sa o constientizez)

9 – Ma incita “jocul cu focul” sau “mersul pe sarma”. (si asta e super nou. Trebuia sa-mi dau in petic, ca orice sagetator-sadea, DAR, stati linistiti, ca am costumul de pompier pe mine si sunt bine prinsa-n chingi) Va anunt daca renunt la ele, ca sa va bucurati – unii de placerea ca mi s-ar putea intampla ceva, altii sa-mi aprecieze nebunia.

Cam astea sunt. Nu stransei de 10. (Recitind acum, am vazut cate oltenisme am folosit – nu sunt olteanca, sunt argeseanca pe juma, iar pe cealalta jumatate bucuresteanca dintr-o ardeleanca si un dobrogean – tare, nu ?)

Cum la leapsa nu am fost niciodata buna (pe mine si melcul ma depaseste cand fug), am refuzat sa joc. Asa ca nu am cui sa o dau mai departe. Ma uitam acum pe statistica, ca ati fost ceva curiosi sa vedeti ce mi-a trecut prin cap, dar, din pacate, azi am avut de finalizat un proiect – gata de multa vreme, dar modificat pentru a 100-a oara de beneficiar, pentru ca inca nu am ajuns la performanta de a sti cu precizie ce va visa peste o luna ca sa putem pune azi pe hartie ! (Sunt perfectionista, asa ca ma voi stradui in continuare sa invat sa dau cu ghicul si sa citesc in stele si in nori visele lui !)

PS: Cica mai nou imi facui cont pe facebook, dar la cat de it-ista sunt, nu pricep cum functioneaza si pace! (sa nu radeti, ca jar mancati!) S-ar putea ca pana terminati voi de citit astea 9 principii, eu deja sa-i fi dat DELETE! (asta e o comanda pe care am reusit sa o invat!)

Lapsang Souchong

Adica va invit la ceai! Nu e un ceai obisnuit, ci unul afumat. Mie imi place foarte dulce si cu mult lapte. L-am descoperit in una din frumoasele zile in care mi s-a permis sa am linistea necesara bautului unui ceai bun (oameni dragi, plimbare, carti…).

As fi vrut sa va povestesc multe, mai ales despre noua pasiune de a muta bucataria in sufragerie! E a treia oara in iarna asta….

Dar evenimentele nu ma lasa!

Acum 15 ani luam pentru prima data contact cu acel ceva care va deveni mult mai mult decat o meserie. Visam de cand eram mica la stele si aveam o gramada de carti prin biblioteca! Din motive pe care nu le voi insira aici nu am reusit sa ajung chiar acolo, dar m-am apropiat de ele. Cat de mult am putut!

Mai sunt cateva zile si se implinesc tot 15 ani de la primul meu zbor (pasager fiind) si prima aterizare de urgenta! Nu le separati! Au fost impreuna! La numai doua zile dupa una din cele mai mari catastrofe aeriene de la noi din tara! Efectul? Freamat de bucurie cand trebuie sa fac cate o calatorie!

Dar sunt extrem de trista!

Aeroportul si avionul sunt niste “jucarii” fascinante! Poti fi extrem de creativ! Ceea ce nu se intelege este faptul ca domeniu este extrem de strict! Iar lucrurile nu se pot “carpi” si nu pot functiona cu “las ca merge si asa”!

La inceputul perioadei in care se pregatea aderarea la UE, se auzise ca fluxurile de pasageri trebuie separate! Cat si cum nu se stia exact! Am fost la sedinte prezidate de oameni de care sigur ati auzit! Mai aveau un pic sa ne spanzure ca nu facem planuri de separare a fluxurilor! (Eram ciuca bataii!) De ce? Simplu – NIMENI nu citise acea reglementare! Cand mi-am dat seama de acest fapt si am inceput sa raspund cu tupeu in mijloc de sedinte, in fata celor ce aveau rang de ministri, precum ca in frica lui de a nu fugi din tara, Ceausescu aplicase masurile cu varf si indesat, iar noi eram pregatiti, au inceput sa salute cu “Sarut mana!” Anul asta cica se incheie acest proces!  Mie imi vine sa zambesc!

Dar despre altceva doream sa vorbesc!

Despre faptul ca acest sector de activitate, atat de invidiat de multi (pentru iluzia ca s-ar castiga foarte bine) a inceput sa fie asaltat de multi neaveniti, de multi pentru care a citi este un sport extrem! Si, nu in ultimul rand, de politica!

Ati auzit de “push-back inainte”???? Nu????? Mare pacat! De data asta nu sunt cuvintele unui politician, ci ale unui purtator de cuvant incercand sa explice de ce un avion a lovit cu planul un stalp de iluminat aflat pe platforma! Dar credeti ca a spus cineva ca acolo au fost incalcate o gramada de reguli?????

Sau cum o fi cand un tip care si-a facut masterul prin tari straine (master in domeniul aeroportuar) spune ca el a luat definitiile de pe Wikipedia, sau ca intre planurile avioanelor la pozitiile de stationare lasa 0.5 m???? (Manualele spun intre 3 si 7.5 m, depinde de cat de mare e avionul.)

Intai razi!!! Crezi ca e o gluma buna! Pe urma plangi, pentru ca realizezi ca de el depinde siguranta pe un aeroport!

Azi, pentru a nu stiu cata oara, am urmarit stiri in direct despre incidente aviatice!  Cat am putut, pentru ca nu pot sa urmaresc cum purtatorii de cuvat spun prostii de cum deschid gura! sau cum stiristii devin alarmisti! si cum totul e un haos!

Din zi in zi, am ferma convingere ca DUMNEZEU lucreaza in domeniu cu norma intreaga ! (adica 24 din 24!)

Ger

Azi parca a fost mai frig ca ieri si alaltaieri, desi termometrul a spus altceva. Cand am iesit prima data, ca sa ma plimb cu prietenul meu, mi se lipeau narile.

Era inca noapte, iar gandul deja imi era la cafeaua calda care ma astepta! Pe mine, dupa 20 de minute de plimbare prin ger, ma astepta o cafea calda! Sau un mijloc de transport in care e mai cald! Sau biroul meu cald! Sau orice “acel ceva cald”!

Si m-am intors in timp! La acel timp in care povestile ma faceau sa adorm! nu orice povesti si nu spuse de oricine! Aveam mofturile mele, de! Azi imi pare rau ca atunci cand as fi putut sa inregistrez cumva cele auzite, nu am facut-o! (Vesnica idee ca cei dragi nu ne parasesc niciodata si ca mai avem timp sa o facem!)

Deci, pe atunci, erau si povestirile despre front, dar nu-mi erau adresate! Eu doar trageam cu urechea!

Da, la EL mi-a fugit gandul dupa ce m-am imbarbatat cu ideea canii cu cafea calda! Si m-am intrebat ce a putut sa simta in acele nopti lungi de iarna, departe de casa, departe de tot ceea ce putea sa insemne ceva cald, in transee, in zapada si in gerurile cumplite din Rusia! Fara macar sa poata sa se gandeasca ca “maine” va putea sa scape de frig, pentru ca “azi” era etern! A mai fost calul lui, dar nu pentru mult timp!

Povestea asta nu mi-a spus-o niciodata! Doar vagi pomeniri a gerurilor de acolo, daca intrebam!

La 1 an

Mai sunt cateva zile pana atunci, adica pana blogul acesta va implini 1 an! Putin si mult in acelasi timp! Adica am scris extrem de putin! Da! Am gandit la multe subiecte si …. Doar atat!

Azi ma gandeam sa va spun ca sunt mandra de acest an ce tocmai se incheie. Adica de faptul ca, luat ca intreg, e “pe plus” cum ar spune contabilii. Am muncit extrem de mult, am invatat si mai si! Sunt mandra de copilul meu, de patrupedele mele, de casa mea si de masinuta! Sunt mandra de omul meu! Sunt mandra de cei cativa prieteni pe care ii am!

Voua, tuturor vreau sa va multumesc fiindca m-ati ajutat sa raman un om si sa ma cunosc din ce in ce mai bine!

Pisica Maneki Neko

Într-o zi un trecător foarte bogat s-a adăpostit de ploaie sub un copac lângă templul Gotoku-ji, situat în partea de vest a oraşului Tokyo, Japonia. În acest templu locuia un călugăr foarte sărac şi pisica acestuia. Pisica văzând omul bogat sub copac i-a făcut parcă semn acestuia, ridicând lăbuţa, să intre în templu, ceea ce omul a şi făcut. În timp ce se îndreptase spre templu un trăznet a lovit copacul sub care stătea. Fiind foarte recunoscător pisicuţei care i-a salvat viaţa, omul a răsplătit stăpânul acesteia cu multe bogăţii. După moartea pisicuţei, călugărul a comandat o statuie care să o reprezinte şezând, cu lăbuţa ridicată, chemând în templul sărăcăcios pe salvatorul lor. Se spune că această statuie este chiar cea care se află şi astăzi la intrarea templului Gotoku-ji.

O femeie bătrână, care locuia în Imado, partea de est a oraşului Tokyo, Japonia, a fost forţată de sărăcie să-şi vândă pisica. Într-o noapte pisica a apărut în visul femeii şi i-a spus să-i toarne forma în lut şi să o vândă. Bătrâna a ascultat-o, a reuşit să vândă foarte multe statuete cu pisici şi s-a îmbogăţit.

Acestea sunt doar câteva din legendele care explică apariţia figurinelor de pisici Maneki Neko, care, după credinţa japoneză, invită norocul şi fericirea în casele oamenilor.

Se crede că Maneki Neko au apărut pentru prima oară în perioada Edo a dezvoltării Japoniei (1603-1867). Drept dovadă a vechimii lor stă şi moneda pe care fiecare figurină o poartă la gât sau o ţine cu gheruţele, monedă numită Koban, de o deosebită valoare în perioada samurailor.

Maneki Neko sunt nişte figurine de pisici reprezentate în poziţia şezând, cu una dintre lăbuţele din faţă ridicată ca şi cum ar invita pe cineva să intre în casă, şi sunt nelipsite din casele şi magazinele japonezilor, care îi consideră pisicuţe-talisman.

Se cunosc două tipuri de pisici Maneki Neko: una are ridicată lăbuţa stângă şi invită oamenii şi clienţii, cealaltă are ridicată lăbuţa dreaptă şi invită banii şi norocul. Un alt aspect foarte important al talismanelor Maneki Neko este culoarea. Cele mai căutate sunt cele tricolore, datorită faptului că pisicuţele tricolore sunt foarte rare şi că în multe părţi ale lumii acestea erau considerate aducătoare de noroc. Maneki Neko negri sunt considerate talismane ce ne feresc de spiritele rele, cele roşii ne vindecă de boli, cele roz atrag dragostea şi romantismul şi cele aurii atrag bogătia.

Vă doresc ca şi povestea pisicuţelor dumneavoastră să li se alăture legendelor care explică apariţia figurinelor Maneki Neko.

Deci este cel mai bun remediu pentru a atrage clienti in magazinul sau firma dvs, astfel atragand prosperitatea si bogatia.
Pisica este un animal venerat in Asia si se spune ca atrage bogatia, sanatatea, succesul la examene si teste si clienti cu multi bani. Sub forma de talisman norocos, se amplaseaza in firma sau in locuinta, in camera de studiu, birou, biblioteca. Atrage bogatia in viata stapanului sau.

CONCLUZIE: Va trebui sa cumpar si cealalta pisicuta, iar locul ei in biblioteca este perfect ales.  Singura si-a ales locul cand a venit in casa (cine a mai citit cate ceva despre feng shui stie ca nu vorbesc in dodii)! Citisem pe undeva ca trebuie sa stea la intrare, si, dupa toate modificarile facute, nu am reusit sa pun acea etajera pe care sa stea in fata usii de la intrare!)

Descoperire medicala

De cateva zile cochetez cu cateva subiecte si nu stiam pa care sa-l postez primul. Ceva extraordinar m-a facut sa renunt la ele.

Am sa va descriu ultima descoperire medicala.

Ca fiecare, am si eu colegi de serviciu. Una dintre colegele mele se remarca in mod special – ori ea ori baiatul ei au cate un oscior rupt. Si cum scolile au inceput, nu se putea ca baiatul sa nu faca o boacana – o partida de fotbal, o cazatura, niste degete invinetite. Si cum biata de ea stia deja drumul spitalului,  a pornit-o.  Nu o sa fac apologia statului la coada sau a spagilor pentru vata, pansament, ghips sau radiografie. Deci dupa toate astea, vine si ne intreaba la ce poate folosi o sticluta de rivanol rasturnata peste un pansament cu vata la o mana cu “entorsa”, daca nu sunt rani externe! Noi, de, oameni mai simpli, ingineri adicatelea, ne-am uitat unii la altii si nu am stiut a-i da un raspuns coerent.

Durerile de mana ale baiatului au devenit insuportabile si mana vanata, deci a doua zi iar la medic – altul de data asta. Unul de moda veche, care i-a pus mana in ghips dupa ce i-a intreptat oasele! Sa o ia si pe ea la bataie pentru tratamentul aplicat! Noroc ca a avut la ea reteta pe post de scut!

Deci, fratilor, medicina moderna recomanda tratarea fracturilor cu Rivanol!

Eu prefer medicina clasica, dar ma feresc sa ajung prea des pe la medici!

Tema

Am de realizat o tema si cineva m-a spatuit sa va cer parerea.

Cum ar arata AQUA-PARK-ul din care nu ati mai vrea sa plecati?

Intrebarea este extrem de serioasa si ma astept la raspunsuri la fel de serioase.  Nu sunt in dispozitia necesara pentru glume rasuflate.

Sentimente şi trăiri

Pentru ca ati vrut ceva nou de dezbatut, pentru ca nu stiu sa spun atat de frumos cum a fost facut deja, il las sa o faca singur!

Jaques Salome – Curajul de a fi tu insuti 

„Confundăm adesea trăirile imediate cu sentimentele mai profunde, care ţin de un proces mai complex.

Dacă primele corespund unei experienţe subite şi superficiale de trezire a capacităţilor senzoriale, celelalte se caracterizează prin implicarea ascunsă a unui proces continuu şi constant a cărui marcă se întipăreşte în inima adevărului nostru interior.

Altfel spus, trăirea brută se va exprima sub forme precum: „au!, pişcă, mă doare!… Mmm! Ce bun e…”, în vreme ce o emoţie transformată în sentiment se va enunţa în termeni de: „Te urăsc… Te iubesc…”, si va avea ramificaţii mai profunde, mai durabile.

Pentru a înţelege mai bine că avem de-a face cu două genuri diferite de realităţi. Şi totuşi, de cîte ori nu ne lăsăm păcăliţi, în varietatea situaţiilor, în multitudinea de evenimente şi stimuli cu care ne confruntăm zilnic, numind sentiment ceea ce ţine de trăire şi invers!

De cîte ori nu ne înşelăm asupra acestor două niveluri, fie considerînd a fi un sentiment ceea ce nu este decît o trăire, fie reducînd la o simplă trăire ceea ce începe deja să devină un sentiment?

Şi atunci, cum să ne descurcăm în imperiul lui „a simţi” şi „a trăi”, acolo unde domneşte subiectivitatea afectivă, adică sediul prin excelenţă al logicii iraţionale şi inconştiente?

Registrul sentimentelor

Sentimentele se nasc şi înfloresc în limbajul inimilor, ţin de ceea ce unii numesc întîlnire a sufletelor. Se consumă în timp si prelungesc trăirea pe care uneori o transformă. … Pentru că sentimentele au mai multe aspecte; fundal al vieţii noastre afective, ele cuprind o paletă largă ale cărei culori de bază se desfăşoară de la culorile luminoase, cu reflexe, ale iubirii, la degradeurile închise, adumbrite de spectrul întunecat al urii sau al ambivalenţei, trecînd prin culorile calde, pastelate ale tandreţii sau tonalităţile neutre ale indiferenţei.

Sentimentele produc o energie proprie, fie creatoare, fie distrugătoare. …Pot mobiliza forţe nebănuite, centrifuge sau centripete, ale căror efecte se vor răsfrînge în mod pozitiv sau negativ, stimulator sau inhibitor şi vor genera o mişcare puternică de deschidere sau de închidere, de răspîndire sau de fuziune, de diferenţiere sau de alăturare si vor favoriza astfel atracţia si tentaţia sau respingerea şi repulsia. Iar calitatea unui sentiment, bogăţia si nuanţele lui vor fi determinate tocmai de amprenta si semnul specific lăsate de miile de combinaţii posibile ale acestor efecte distincte şi ale mişcărilor lor, de intensitatea si de ritmul lor. în special sentimentul de iubire se află la baza unei mişcări paradoxale, care în acelaşi timp transformă si integrează fiinţa în raport cu ea însăşi, cu celălalt şi cu lumea, pe cele două coordonate principale: spaţiul şi timpul, în calitate de creator al unor schimbări tumultuoase si încîntătoare în ordinea universului interior, el îmbracă reperele care determină raporturile noastre zilnice în extraordinar, le imprimă alte forme, mai maleabile, mai suple, mai elastice.[…]

Sentimentul de dragoste reface geografia spaţiului, remodelează ţinutul nostru interior. Poate fi resimţit ca o adevărată prelungire a sinelui către celălalt sau ca o apropiere a celuilalt către sine. Precum un pod sau o pasarelă, ne ajută să străbatem distanţele, să unim două vieţi, două experienţe care uneori, la început, se află la poli opuşi. La fel ca un magnet care aduce totul lîngă el. Ce contează atunci despărţirile, diferenţele sau chiar antagonismele!

Sentimentul iubirii redefineşte informaţiile ceasului, adaptînd ideea de timp şi perioadă. Cine nu ştie ce înseamnă orele interminabile de aşteptare febrilă sau cît de repede trec minutele cînd vine ceasul despărţirii? De asemenea, provoacă un vast proces de amplificare, de retrospecţie şi de anticipare care revoluţionează prezentul, reanalizează datele din trecut şi instaurează o nouă realitate în existenţa fiecăruia, conform unui nou plan de unificare. Introduce în finitudinea zilei „momente de eternitate”, revizuieşte experienţele din trecut pentru a le reaşeza într-o nouă poveste scrisă după alte repere şi deschide perspective către un alt viitor. Aşadar, iubirea este matricea emoţională a unei noi entităţi colective şi solidare în doi, exprimată sub forma unui „noi” embrionar, arhetip al unui cuplu care se va prelungi sau nu sub forma instituţionalizată a căsătoriei sau chiar a liberei convieţuiri.

Trăirea

Trăirea este primul indiciu pe care-1 avem despre impactul unei interacţiuni, de la cea mai obişnuită pînă la cea mai intimă. Este suportul sau mijlocul de exprimare a ansamblului fenomenelor empatice fundamentale care intervin în crearea oricărui început de legătură. Ea se naşte din acea impresie primară, intuitivă şi aproape senzuală că celălalt este făcut din acelaşi „aluat” ca şi noi si din nevoia unei comunicări interpsihice.

Trăirea este mai mult legată de carnal, de legătura „de la corp la corp”. Se înscrie în momentan, cu puncte de suspensie în contextualitatea une întîlniri si în discontinuitatea efemerului. Activată din exterior, ea îşi prelungeşte rădăcinile în trăirea corporală şi însumează reprezentările mentale imprimate de la începuturile relaţiilor. Se manifestă printr-o stare de bine sau de rău, bazată pe principul plăcere-durere, integrare-efracţie. Trăirile de plăcere şi de bucurie vor fi asimilate ca experienţe de bază si vor constitui baza sentimentului de siguranţă şi de încredere în sine, în vreme ce trăirile de neplăcere şi de durere vor săpa adevărate gropi psihice a căror amintire va fi păstrată integral de corpul emoţional traumatizat.

Oare o trăire de moment este resuscitarea unei trăiri originare? Oare ce prelungiri anunţă si deschide ea? Nimeni nu ştie cu adevărat. Există mereu posibilitatea ca evantaiul senzaţiei si a reacţiei să fie foarte larg, foarte puternic, atît de intens şi de viu, încît uneori suscită o adevărată beţie. Şi atunci trăirea este confundată cu un sentiment. Pentru că prin natura şi substanţa lor, după cum arată şi originea lor etimologică, trăirile se formează în jurul unui nucleu de experienţă comun, cel al unei simţiri în relaţie cu celălalt, cel puţin la început.[…]

Să învăţăm sa distingem între sentimente si trăiri

Tot flirtînd cu simţurile şi „simţirea”, cu senzaţiile şi emoţiile, sentimentele şi trăirile le induc multora ideea unui complot înşelător, gata să întreţină iluzia simplistă pe care, din economie psihică, sîntem gata să o credem. De aici se naşte si se dezvoltă o confuzie frecventă si tenace, greu de demistificat. Mulţi dintre noi numim sentiment ceea ce nu este decît o trăire pozitivă care apare într-o secvenţă aparte si strict conturată dintr-o relaţie. Spontaneitatea epidermică a unei trăiri intense şi importante pentru noi ne face uneori să credem că este vorba de un sentiment care la rîndul lui, este înscris mai durabil în fiecare fibră a noastră şi a cărui sevă ne străbate corpul în întregime. Dimpotrivă, nu întotdeauna este uşor să ne dăm seama cînd este vorba de un sentiment care trece drept manifestarea unui entuziasm de moment. Alteori deci, avem tendinţa să reducem la o simplă trăire un sentiment pe cale de a se naşte, care, sub această formă, ni se pare mai acceptabil, mai puţin periculos, şi care astfel îşi croieşte o primă trecere, înainte de a-şi găsi locul în noi şi de a se extinde pînă la a ne copleşi.

O altă piedică sursă a neînţelegerilor ţine tot de diferenţele individuale şi de pragul de toleranţă al fiecăruia dintre noi. Fiecare are universul său propriu de mituri şi credinţe, animat de o multitudine de mesaje, idei, reprezentări sau injoncţiuni care contribuie la definirea aptitudinilor sale, a gustului pentru plăcere, pentru bunăstare, pentru tandreţe sau fericire. …

Unii se aprind ca un foc de paie în timp ce alţii îşi păstrează capul pe umeri. Ei vor fi mai circumspecţi, mai prudenţi, mai rezervaţi sau mai vigilenţi, fie din experienţă sau ca urmare a unor decepţii, în funcţie de aşteptările lor, de exigenţele sau de luciditatea lor în materie de relaţii.

In această privinţă, este de datoria noastră să învăţăm să punem în practică principiile de bază ale unei comunicări active…. Şi tot de datoria noastră este să ştim să recunoaştem şi să ascultăm în noi gama de trăiri cu formele lor multiple, să începem să le diferenţiem de sentimente, pentru a putea să le înţelegem mai bine paradoxurile şi complexităţile din viaţa de zi cu zi. Şi mai ales trebuie să înţelegem mai bine următoarea constatare, trăită de nenumărate ori de unul sau celălalt dintre partenerii unei relaţii de iubire.

„Degeaba am sentimente foarte puternice pentru cineva apropiat, degeaba îl iubesc, pentru că asta nu mă împiedică să simt în anumite momente o trăire negativă, neplăcută, disonantă, apăsătoare sau deconcertantă care mă dezechilibrează. Se poate să fiu preocupat, să mă simt frustrat, tensionat, indispus, neliniştit sau angoasat cu cineva pe care-1 iubesc sau care mă iubeşte.”

Dimpotrivă, mi se întîmplă uneori să încerc un sentiment superficial de afecţiune, de prietenie frivolă, veselă si glumeaţă pentru altcineva. Se poate chiar să mă simt dintr-o dată în largul meu cu un/o necunoscut/ă care mi se pare brusc simpatic/ă şi atunci am o dispoziţie sufletească poziti­vă, mă simt cuprins de stări de abandon seren, de complicita­te, de veselie… făr’ă să mă simt totuşi legat prin sentimente de iubire.”

Aceste cîteva gînduri oferite cu titlul de repere nu fac decît să confirme că nu există nici o regulă, nici o reţetă în materie de trăiri si sentimente. Aceste precizări nu sînt însă suficien­te pentru a scruta partea de mister inevitabil specific oricărui fenomen afectiv si relaţional, precum şi artei de a iubi. Orice sentiment rămîne prin natura sa în registrul creativităţii şi este în esenţă unic şi irepetabil. Atunci, cum să deosebim cu adevărat un sentiment de o trăire, dacă nu prin devenirea lor ulterioară? Şi cum să prezicem soarta fiecăruia, dacă nu prin a ne mulţumi să constatăm ce a devenit după aceea?[…]

Oare relaţia de iubire nu este tocmai acest viitor posibil ne­sigur care se întrevede uneori în anumite trăiri promiţătoare şi excepţionale a căror transformare în sentiment rămîne totuşi sub forma unui potenţial imprevizibil, la întretăierea a două traiectorii de viaţă în schimbare? La intersecţia a două elanuri pătimaşe sau în atracţia a două mişcări aflate una în căutarea celeilalte si care se recunosc în nemărginirea unui parcurs de viaţă? Ce curios este destinul unei întîlniri magice dintre două fiinţe! Ce miraculoasă este alchimia afinităţilor elective si in­tuitive, a trăirilor şi a sentimentelor oferite şi primite!”