Pisica Maneki Neko

Într-o zi un trecător foarte bogat s-a adăpostit de ploaie sub un copac lângă templul Gotoku-ji, situat în partea de vest a oraşului Tokyo, Japonia. În acest templu locuia un călugăr foarte sărac şi pisica acestuia. Pisica văzând omul bogat sub copac i-a făcut parcă semn acestuia, ridicând lăbuţa, să intre în templu, ceea ce omul a şi făcut. În timp ce se îndreptase spre templu un trăznet a lovit copacul sub care stătea. Fiind foarte recunoscător pisicuţei care i-a salvat viaţa, omul a răsplătit stăpânul acesteia cu multe bogăţii. După moartea pisicuţei, călugărul a comandat o statuie care să o reprezinte şezând, cu lăbuţa ridicată, chemând în templul sărăcăcios pe salvatorul lor. Se spune că această statuie este chiar cea care se află şi astăzi la intrarea templului Gotoku-ji.

O femeie bătrână, care locuia în Imado, partea de est a oraşului Tokyo, Japonia, a fost forţată de sărăcie să-şi vândă pisica. Într-o noapte pisica a apărut în visul femeii şi i-a spus să-i toarne forma în lut şi să o vândă. Bătrâna a ascultat-o, a reuşit să vândă foarte multe statuete cu pisici şi s-a îmbogăţit.

Acestea sunt doar câteva din legendele care explică apariţia figurinelor de pisici Maneki Neko, care, după credinţa japoneză, invită norocul şi fericirea în casele oamenilor.

Se crede că Maneki Neko au apărut pentru prima oară în perioada Edo a dezvoltării Japoniei (1603-1867). Drept dovadă a vechimii lor stă şi moneda pe care fiecare figurină o poartă la gât sau o ţine cu gheruţele, monedă numită Koban, de o deosebită valoare în perioada samurailor.

Maneki Neko sunt nişte figurine de pisici reprezentate în poziţia şezând, cu una dintre lăbuţele din faţă ridicată ca şi cum ar invita pe cineva să intre în casă, şi sunt nelipsite din casele şi magazinele japonezilor, care îi consideră pisicuţe-talisman.

Se cunosc două tipuri de pisici Maneki Neko: una are ridicată lăbuţa stângă şi invită oamenii şi clienţii, cealaltă are ridicată lăbuţa dreaptă şi invită banii şi norocul. Un alt aspect foarte important al talismanelor Maneki Neko este culoarea. Cele mai căutate sunt cele tricolore, datorită faptului că pisicuţele tricolore sunt foarte rare şi că în multe părţi ale lumii acestea erau considerate aducătoare de noroc. Maneki Neko negri sunt considerate talismane ce ne feresc de spiritele rele, cele roşii ne vindecă de boli, cele roz atrag dragostea şi romantismul şi cele aurii atrag bogătia.

Vă doresc ca şi povestea pisicuţelor dumneavoastră să li se alăture legendelor care explică apariţia figurinelor Maneki Neko.

Deci este cel mai bun remediu pentru a atrage clienti in magazinul sau firma dvs, astfel atragand prosperitatea si bogatia.
Pisica este un animal venerat in Asia si se spune ca atrage bogatia, sanatatea, succesul la examene si teste si clienti cu multi bani. Sub forma de talisman norocos, se amplaseaza in firma sau in locuinta, in camera de studiu, birou, biblioteca. Atrage bogatia in viata stapanului sau.

CONCLUZIE: Va trebui sa cumpar si cealalta pisicuta, iar locul ei in biblioteca este perfect ales.  Singura si-a ales locul cand a venit in casa (cine a mai citit cate ceva despre feng shui stie ca nu vorbesc in dodii)! Citisem pe undeva ca trebuie sa stea la intrare, si, dupa toate modificarile facute, nu am reusit sa pun acea etajera pe care sa stea in fata usii de la intrare!)

Descoperire medicala

De cateva zile cochetez cu cateva subiecte si nu stiam pa care sa-l postez primul. Ceva extraordinar m-a facut sa renunt la ele.

Am sa va descriu ultima descoperire medicala.

Ca fiecare, am si eu colegi de serviciu. Una dintre colegele mele se remarca in mod special – ori ea ori baiatul ei au cate un oscior rupt. Si cum scolile au inceput, nu se putea ca baiatul sa nu faca o boacana – o partida de fotbal, o cazatura, niste degete invinetite. Si cum biata de ea stia deja drumul spitalului,  a pornit-o.  Nu o sa fac apologia statului la coada sau a spagilor pentru vata, pansament, ghips sau radiografie. Deci dupa toate astea, vine si ne intreaba la ce poate folosi o sticluta de rivanol rasturnata peste un pansament cu vata la o mana cu “entorsa”, daca nu sunt rani externe! Noi, de, oameni mai simpli, ingineri adicatelea, ne-am uitat unii la altii si nu am stiut a-i da un raspuns coerent.

Durerile de mana ale baiatului au devenit insuportabile si mana vanata, deci a doua zi iar la medic – altul de data asta. Unul de moda veche, care i-a pus mana in ghips dupa ce i-a intreptat oasele! Sa o ia si pe ea la bataie pentru tratamentul aplicat! Noroc ca a avut la ea reteta pe post de scut!

Deci, fratilor, medicina moderna recomanda tratarea fracturilor cu Rivanol!

Eu prefer medicina clasica, dar ma feresc sa ajung prea des pe la medici!

Tema

Am de realizat o tema si cineva m-a spatuit sa va cer parerea.

Cum ar arata AQUA-PARK-ul din care nu ati mai vrea sa plecati?

Intrebarea este extrem de serioasa si ma astept la raspunsuri la fel de serioase.  Nu sunt in dispozitia necesara pentru glume rasuflate.

Sentimente şi trăiri

Pentru ca ati vrut ceva nou de dezbatut, pentru ca nu stiu sa spun atat de frumos cum a fost facut deja, il las sa o faca singur!

Jaques Salome – Curajul de a fi tu insuti 

„Confundăm adesea trăirile imediate cu sentimentele mai profunde, care ţin de un proces mai complex.

Dacă primele corespund unei experienţe subite şi superficiale de trezire a capacităţilor senzoriale, celelalte se caracterizează prin implicarea ascunsă a unui proces continuu şi constant a cărui marcă se întipăreşte în inima adevărului nostru interior.

Altfel spus, trăirea brută se va exprima sub forme precum: „au!, pişcă, mă doare!… Mmm! Ce bun e…”, în vreme ce o emoţie transformată în sentiment se va enunţa în termeni de: „Te urăsc… Te iubesc…”, si va avea ramificaţii mai profunde, mai durabile.

Pentru a înţelege mai bine că avem de-a face cu două genuri diferite de realităţi. Şi totuşi, de cîte ori nu ne lăsăm păcăliţi, în varietatea situaţiilor, în multitudinea de evenimente şi stimuli cu care ne confruntăm zilnic, numind sentiment ceea ce ţine de trăire şi invers!

De cîte ori nu ne înşelăm asupra acestor două niveluri, fie considerînd a fi un sentiment ceea ce nu este decît o trăire, fie reducînd la o simplă trăire ceea ce începe deja să devină un sentiment?

Şi atunci, cum să ne descurcăm în imperiul lui „a simţi” şi „a trăi”, acolo unde domneşte subiectivitatea afectivă, adică sediul prin excelenţă al logicii iraţionale şi inconştiente?

Registrul sentimentelor

Sentimentele se nasc şi înfloresc în limbajul inimilor, ţin de ceea ce unii numesc întîlnire a sufletelor. Se consumă în timp si prelungesc trăirea pe care uneori o transformă. … Pentru că sentimentele au mai multe aspecte; fundal al vieţii noastre afective, ele cuprind o paletă largă ale cărei culori de bază se desfăşoară de la culorile luminoase, cu reflexe, ale iubirii, la degradeurile închise, adumbrite de spectrul întunecat al urii sau al ambivalenţei, trecînd prin culorile calde, pastelate ale tandreţii sau tonalităţile neutre ale indiferenţei.

Sentimentele produc o energie proprie, fie creatoare, fie distrugătoare. …Pot mobiliza forţe nebănuite, centrifuge sau centripete, ale căror efecte se vor răsfrînge în mod pozitiv sau negativ, stimulator sau inhibitor şi vor genera o mişcare puternică de deschidere sau de închidere, de răspîndire sau de fuziune, de diferenţiere sau de alăturare si vor favoriza astfel atracţia si tentaţia sau respingerea şi repulsia. Iar calitatea unui sentiment, bogăţia si nuanţele lui vor fi determinate tocmai de amprenta si semnul specific lăsate de miile de combinaţii posibile ale acestor efecte distincte şi ale mişcărilor lor, de intensitatea si de ritmul lor. în special sentimentul de iubire se află la baza unei mişcări paradoxale, care în acelaşi timp transformă si integrează fiinţa în raport cu ea însăşi, cu celălalt şi cu lumea, pe cele două coordonate principale: spaţiul şi timpul, în calitate de creator al unor schimbări tumultuoase si încîntătoare în ordinea universului interior, el îmbracă reperele care determină raporturile noastre zilnice în extraordinar, le imprimă alte forme, mai maleabile, mai suple, mai elastice.[...]

Sentimentul de dragoste reface geografia spaţiului, remodelează ţinutul nostru interior. Poate fi resimţit ca o adevărată prelungire a sinelui către celălalt sau ca o apropiere a celuilalt către sine. Precum un pod sau o pasarelă, ne ajută să străbatem distanţele, să unim două vieţi, două experienţe care uneori, la început, se află la poli opuşi. La fel ca un magnet care aduce totul lîngă el. Ce contează atunci despărţirile, diferenţele sau chiar antagonismele!

Sentimentul iubirii redefineşte informaţiile ceasului, adaptînd ideea de timp şi perioadă. Cine nu ştie ce înseamnă orele interminabile de aşteptare febrilă sau cît de repede trec minutele cînd vine ceasul despărţirii? De asemenea, provoacă un vast proces de amplificare, de retrospecţie şi de anticipare care revoluţionează prezentul, reanalizează datele din trecut şi instaurează o nouă realitate în existenţa fiecăruia, conform unui nou plan de unificare. Introduce în finitudinea zilei „momente de eternitate”, revizuieşte experienţele din trecut pentru a le reaşeza într-o nouă poveste scrisă după alte repere şi deschide perspective către un alt viitor. Aşadar, iubirea este matricea emoţională a unei noi entităţi colective şi solidare în doi, exprimată sub forma unui „noi” embrionar, arhetip al unui cuplu care se va prelungi sau nu sub forma instituţionalizată a căsătoriei sau chiar a liberei convieţuiri.

Trăirea

Trăirea este primul indiciu pe care-1 avem despre impactul unei interacţiuni, de la cea mai obişnuită pînă la cea mai intimă. Este suportul sau mijlocul de exprimare a ansamblului fenomenelor empatice fundamentale care intervin în crearea oricărui început de legătură. Ea se naşte din acea impresie primară, intuitivă şi aproape senzuală că celălalt este făcut din acelaşi „aluat” ca şi noi si din nevoia unei comunicări interpsihice.

Trăirea este mai mult legată de carnal, de legătura „de la corp la corp”. Se înscrie în momentan, cu puncte de suspensie în contextualitatea une întîlniri si în discontinuitatea efemerului. Activată din exterior, ea îşi prelungeşte rădăcinile în trăirea corporală şi însumează reprezentările mentale imprimate de la începuturile relaţiilor. Se manifestă printr-o stare de bine sau de rău, bazată pe principul plăcere-durere, integrare-efracţie. Trăirile de plăcere şi de bucurie vor fi asimilate ca experienţe de bază si vor constitui baza sentimentului de siguranţă şi de încredere în sine, în vreme ce trăirile de neplăcere şi de durere vor săpa adevărate gropi psihice a căror amintire va fi păstrată integral de corpul emoţional traumatizat.

Oare o trăire de moment este resuscitarea unei trăiri originare? Oare ce prelungiri anunţă si deschide ea? Nimeni nu ştie cu adevărat. Există mereu posibilitatea ca evantaiul senzaţiei si a reacţiei să fie foarte larg, foarte puternic, atît de intens şi de viu, încît uneori suscită o adevărată beţie. Şi atunci trăirea este confundată cu un sentiment. Pentru că prin natura şi substanţa lor, după cum arată şi originea lor etimologică, trăirile se formează în jurul unui nucleu de experienţă comun, cel al unei simţiri în relaţie cu celălalt, cel puţin la început.[...]

Să învăţăm sa distingem între sentimente si trăiri

Tot flirtînd cu simţurile şi „simţirea”, cu senzaţiile şi emoţiile, sentimentele şi trăirile le induc multora ideea unui complot înşelător, gata să întreţină iluzia simplistă pe care, din economie psihică, sîntem gata să o credem. De aici se naşte si se dezvoltă o confuzie frecventă si tenace, greu de demistificat. Mulţi dintre noi numim sentiment ceea ce nu este decît o trăire pozitivă care apare într-o secvenţă aparte si strict conturată dintr-o relaţie. Spontaneitatea epidermică a unei trăiri intense şi importante pentru noi ne face uneori să credem că este vorba de un sentiment care la rîndul lui, este înscris mai durabil în fiecare fibră a noastră şi a cărui sevă ne străbate corpul în întregime. Dimpotrivă, nu întotdeauna este uşor să ne dăm seama cînd este vorba de un sentiment care trece drept manifestarea unui entuziasm de moment. Alteori deci, avem tendinţa să reducem la o simplă trăire un sentiment pe cale de a se naşte, care, sub această formă, ni se pare mai acceptabil, mai puţin periculos, şi care astfel îşi croieşte o primă trecere, înainte de a-şi găsi locul în noi şi de a se extinde pînă la a ne copleşi.

O altă piedică sursă a neînţelegerilor ţine tot de diferenţele individuale şi de pragul de toleranţă al fiecăruia dintre noi. Fiecare are universul său propriu de mituri şi credinţe, animat de o multitudine de mesaje, idei, reprezentări sau injoncţiuni care contribuie la definirea aptitudinilor sale, a gustului pentru plăcere, pentru bunăstare, pentru tandreţe sau fericire. …

Unii se aprind ca un foc de paie în timp ce alţii îşi păstrează capul pe umeri. Ei vor fi mai circumspecţi, mai prudenţi, mai rezervaţi sau mai vigilenţi, fie din experienţă sau ca urmare a unor decepţii, în funcţie de aşteptările lor, de exigenţele sau de luciditatea lor în materie de relaţii.

In această privinţă, este de datoria noastră să învăţăm să punem în practică principiile de bază ale unei comunicări active…. Şi tot de datoria noastră este să ştim să recunoaştem şi să ascultăm în noi gama de trăiri cu formele lor multiple, să începem să le diferenţiem de sentimente, pentru a putea să le înţelegem mai bine paradoxurile şi complexităţile din viaţa de zi cu zi. Şi mai ales trebuie să înţelegem mai bine următoarea constatare, trăită de nenumărate ori de unul sau celălalt dintre partenerii unei relaţii de iubire.

„Degeaba am sentimente foarte puternice pentru cineva apropiat, degeaba îl iubesc, pentru că asta nu mă împiedică să simt în anumite momente o trăire negativă, neplăcută, disonantă, apăsătoare sau deconcertantă care mă dezechilibrează. Se poate să fiu preocupat, să mă simt frustrat, tensionat, indispus, neliniştit sau angoasat cu cineva pe care-1 iubesc sau care mă iubeşte.”

Dimpotrivă, mi se întîmplă uneori să încerc un sentiment superficial de afecţiune, de prietenie frivolă, veselă si glumeaţă pentru altcineva. Se poate chiar să mă simt dintr-o dată în largul meu cu un/o necunoscut/ă care mi se pare brusc simpatic/ă şi atunci am o dispoziţie sufletească poziti­vă, mă simt cuprins de stări de abandon seren, de complicita­te, de veselie… făr’ă să mă simt totuşi legat prin sentimente de iubire.”

Aceste cîteva gînduri oferite cu titlul de repere nu fac decît să confirme că nu există nici o regulă, nici o reţetă în materie de trăiri si sentimente. Aceste precizări nu sînt însă suficien­te pentru a scruta partea de mister inevitabil specific oricărui fenomen afectiv si relaţional, precum şi artei de a iubi. Orice sentiment rămîne prin natura sa în registrul creativităţii şi este în esenţă unic şi irepetabil. Atunci, cum să deosebim cu adevărat un sentiment de o trăire, dacă nu prin devenirea lor ulterioară? Şi cum să prezicem soarta fiecăruia, dacă nu prin a ne mulţumi să constatăm ce a devenit după aceea?[...]

Oare relaţia de iubire nu este tocmai acest viitor posibil ne­sigur care se întrevede uneori în anumite trăiri promiţătoare şi excepţionale a căror transformare în sentiment rămîne totuşi sub forma unui potenţial imprevizibil, la întretăierea a două traiectorii de viaţă în schimbare? La intersecţia a două elanuri pătimaşe sau în atracţia a două mişcări aflate una în căutarea celeilalte si care se recunosc în nemărginirea unui parcurs de viaţă? Ce curios este destinul unei întîlniri magice dintre două fiinţe! Ce miraculoasă este alchimia afinităţilor elective si in­tuitive, a trăirilor şi a sentimentelor oferite şi primite!”

Delta Dunarii

De catva timp am niste preocupari mai putin “lumesti”.

Dupa un an in care am alergat in stanga si in dreapta, am stat mii de ore in fata computerului, angrenata fiind in multe proiecte, am simtit nevoia de liniste. Linistea aceea pe care putini o inteleg – pentru ca ma intreaba daca nu ma plictisesc. Raspunsul este: “Categoric, nu!”. Drept urmare, am plecat, ca si anul trecut, in Delta.

Anul trecut a fost pentru prima data – am o problema majora cu serpii si m-am ferit pana acum de intalnirea face-to-face cu ei. (Marturisesc ca mi-a reusit pana azi!). Anul trecut a fost acomodarea cu locul.

Asa ca, abia acum am avut capacitatea de-a analiza lumea care ma inconjura acolo. Da, e o lume aparte, dezvoltata pe alte principii decat ale noastre, ale orasenilor. Am intalnit oameni MINUNATI – prin puritatea gandirii lor!

Si, inca un amanunt: nu stiu ce inseamna iarna acolo!

In primul rand esti izolat de lume – la cel mai propriu mod de exprimare. Am sa va descriu viata unui om simplu, pentru ca pe asta am incercat sa o traiesc! Exista un vapor pe zi cu care sa te intorci din Delta – dimineata, si asta daca ai noroc sa opreasca, pentru ca exista si varianta NU! Mai ai unul, pe la pranz, ca sa te intorci in Delta. Si cam asta e tot! E un eveniment local sosirea vaporului (am vrut sa scriu in port!) la ponton!

Medic ai o data pe saptamana! Daca ai noroc sa te imbolnavesti cand trebuie, il prinzi si iti da trimitere la oras si ai o sansa sa traiesti! Daca nu, e si mai simplu – mori! Trebuie sa nu uitam de vapor! Cine credeti ca are de dat milioane pentru o barca cu motor pana la Tulcea?????

Dar daca mori, iar ai o problema – preotul! Tot din cand in cand!

In rest, viata curge in ritmul ei! Un ritm lent si uniform, de sute de ani! Oamenii muncesc cat sa le ajunga lor! Cei care fac mai mult nu sunt localnici, ci au trait acolo, apoi au plecat, au fost virusati cu virusul confortului, iar cand s-au intors au facut in asa fel incat sa aiba confort! Ei au facut super-pensiunile  din Delta! Restul oamenilor traiesc ca acum o suta de ani (nu vreau sa spun mai mult, nu pentru ca nu ar fi adevarat!).  Apa curenta? Din Dunare, daca ai pus o pompa! Toaleta? In fundul curtii, daca nu ai cumva “la 2 pari!”. Fosa? Ce e aia???? Dus? Da’ la ce ne trebuie???

Si, pe fondul acestei mari contradictii pe care am trait-o si la care caut raspunsuri, aseara ascult o emisiune radiofonica pe teme de ecologie! O scoala de vara in Delta! Parerea mea? Redactorul – nota 10, o parte din organizatori – tot 10, dar cealalta parte – 3 ca sa nu fie 2! I s-a luat interviu unei fatuce! Cica organizator, zicea ea, iar ceilalti nu o contraziceau, deci trebuia crezuta! Pai a avut probleme de la prima intrebare – cum au fost alesi cei care au participat la scoala de vara! Incercarile redactorului din studio de a drege busuiocul au fost zadarnice, caci nu a avut cu cine! Copila mea, care era numai ochi si urechi, se tavalea de ras! Si, zau ca mai are ceva ani pana va intra la facultate! De “elevii” scolii nu mai spun nimic pentru ca mi-e imposibil! In afara de “gagici, distractie si bautura” nu aveau prea multe de spus!

De ce am scris polologhia asta? Simplu! Incep sa capat convingerea ca as gasi cativa semeni cu care as porni la drumul schimbarii, pentru ca aici, in tara asta, nu numai in Delta, trebuie facuta o schimbare! Una majora, la baza, in mintea oamenilor! In mintea fiecarui om! Altfel, orice incercare e sortita esecului! Efectul acelei scoli de vara mi s-a parut ca tinde la 0, ca sa nu spun minus infinit! E dur, dar asta e!

Pana sa invatam oamenii sa nu arunce gunoaie in apa fluviului, trebuie sa-i invatam sa traiasca, sa vada mai mult decat curtea lui, decat propria-i persoana!

Cel mai important lucru e cu cine pleci la drum! “Elevii” de aseara nu m-au convins ca ar fi buni intr-o astfel de actiune! Si, nu stiu de ce dar am convingerea ca erau crema!

La plata locului de parcare

Acum o saptamana, am reusit sa-mi fac oarece timp liber (intre alte doua drumuri!) si m-am hotarat sa ma duc sa-mi achit locul de parcare. Tot acolo unde am fost si anu’ trecut, deci nimic nou pana acum!

Ca orice om, caut si eu ghiseul unde tre sa platesc. Nota – birourile respective sunt la etajul circai financiare a sectorului meu. Cuminte, ma asez la coada unde se statea si pentru audiente la seful parcarilor – deci haos! Stau cuminte, cu contractul in mana. Dupa foarte multe minute, se uita o tanti la mine si imi spune ca daca vreau doar sa platesc, sa ma duc direct la caserie!

Cobor, pentru ca acestea sunt la parter.

Stau la o coada unde nu se misca nimic! Mult! Ma mut la o alta coada. Se misca mai bine, adica se misca! Dau contractul, spun ce vreau, dar stupoare: nu sunt in baza de date!

Stau la adresa asta si am locul de parcare de foarte foarte foarte multi ani! Ce pot sa fac sa ajung in baza de date? Sa ma duc inapoi, sus la etaj, sa fac cerere.

Urc! Nu mai stau atat de mult la coada, ma bag in fata unui administrator de bloc – mos fara ocupatie, care “gestiona” locurile de parcare din fata blocului lui. Ca sa completez cererea, trebuie copie xerox dupa talon si contract!

Xeroxul e la parter!

Ma intorc cu copiile cerute! Mi se da un formulat cu 3 rubrici! Il completez si capat o stampila pe el!

Inapoi ,jos! La biroul unic! Coada! Macar aici e civilizat si stai jos pana se ajunge la numarul tau de ordine! Si aici trebuiau copii xerox, dar functionara care s-a ocupat de mine le-a facut singura! A FOST DRAGUTA SI SERVIABILA! Mai exista si asa ceva! Era la fel de desfigurata ca si mine! Si cred ca nu mai putea reactiona! Nici eu!

Mi-a facut un proces verbal si alte cateva hartii!

Cu aceste “cuceriri” in mana, m-am asezat iar la coada la caserie!

VICTORIE! Am platit si pe anul asta!

Timp – 2 ore! Cand am ajuns acasa, copilul credea ca am fugit in lume!

Si asta doar ca sa fiu un cetatean civilizat! Parcarea e marcata si inscriptionata, dar asta nu ii impiedica pe altii sa ocupe locuri acolo, sa fie nesimtiti daca le atragi atentia, si nimeni, dar absolut nimeni dintre autoritatile competente sa nu intervina daca masina respectiva nu se misca cu zilele!

sa nu se supere pe mine, dar eu mai am aracet acasa! si daca nu inteleg acest mesaj, sa-i intrebe pe cei care m-au suparat!

Scuze si GARDURI

 

 

 

Imi cer scuze pentru ca nu am mai postat nimic, dar timpul nu prea m-a lasat. Acum am constatat ca nici programul de calculator nu ma lasa. Am scris si nu s-a salvat tot!

 

Am subiecte multe!

 

Azi ma voi axa pe o alta AFACERE tip BORDURA – AFACEREA GARDU’ I si II si III!

 

Afacerea Gardu’ I! Se pun garduri la spatiul verde. Frumusele, din bara, curatate, vopsite! Aratoase! Aveau un mic impediment – cand masina de gunoi isi facea datoria (la ora cu traficul cel mai aglomerat!) nu mai trecea nimic pe strada noastra! Si unde sa te duci? Stai oricum in coada sa iesi in bulevard! Timp suficient sa admiri frumusetea trandafirilor! Chair frumosi! Mereu infloriti! Fara ghilimele! Daca aveai norocul sa folosesti autobuzul, puteai sa beneficiezi si de mirosul de dimineata! Dupa noroc, de!

 

Afacerea Gardu’ II – se scot gardurile! Ce bine! Erau expirate deja, dupa 6 luni….. Bine ca nu trecuse anu’, ca ar fi fost imposibil sa mai traiesti asa! Ce oroare!

 

Afacerea Gardu’ III – cea mai tare din toate cele de pana acum (ca orice chestie care se intampla pe plaiurile astea!). Am caine. Il plimb zilnic! Admir si ma bucur de natura! (din nou, fara ghilimele). Si, soc! pe langa blocul meu a aparut un gard in jurul spatiului verde! Sa fi fost administratoarea noastra???? Dar ea e femeie gospodina! Femeia de serviciu nu mai poate intra sa curete ceea ce noi aruncam pe ferestre!!!! URAAAAAA!!!! Asa vom ajunge in curand la MUNTE!!!!! Merg mai departe! Fiecare bloc benefiaza de acelasi tratament, deci nu e ea! Nici acolo nu se poate curata! SUPER INTELIGENT!!!! Dar GARDUL este intradevar o opera de arta! PLASA!!!!! Nu e de Buzau! Nu stiu cum se numeste genul de plasa! Dar e pe aproape! SUPERB!!!!! SUNT EXTAZIATA!!!!! CAT BUN GUST!!!!!

Calatoresc. Ma duc pana in Baneasa! Blocuri scumpe, cartier de fite! ALT SOC! Aceleasi garduri!

Ma intorc! Casa Presei Libere! ACELEASI GARDURI!!!!!! EXTAZ DEPLIN!!!!

 

GANDESC: si incultii  aia din vest calca pe iarba!!! nu au alei in parcuri!!! isi bat joc de natura!!! si cainii lor (iubiti si ingrijiti si hraniti) care alearga prin parcuri, si ei, care curata dupa bietele patrupede!!! oare chiar nu stiu ca atunci cand calci in “diverse produse” chiar ai NOROC?????

M-AM PRINS!!! De aia au pus gardurile inalte! Pentru a evita orice tentativa a patrupedului de a scapa de pe asfalt! Sa nu se dea voie sa se piarda un produs atat de benefic tuturor!!!! SOLUTIA DE A TRECE DE CRIZA – toata lumea va avea NOROC!!!!!

EU CE FAC??? CAINELE MEU NU FACE DECAT PE IARBA SAU FRUNZE SAU…!!!! o sa-l iau in brate si o sa-l trec clandestin gardul!!!!!! o sa fac muschi! nu are decat 25 de kile, caine mic, de! Mai greu va fi sa-l sar si eu ca sa curat, dar cu un pic de elan poate reusesc…!!!!

 

MA SUFOC!!!!!

 

CAT TREBUIE SA MAI SUPORTAM ATATA IDIOTENIE SI INCULTURA SI PROST GUST SI….

 

si maine va duc sa platiti un loc de parcare!

 

 

 

Vampirii moderni si victimele lor

Inainte de a incepe, am sa va rog sa atasati atat cuvantluilui vampir cat si celui de victima ghilimelele de rigoare. Aici sunt nu utilizate in sensul lor propriu, desi, uneori….

Am prostul obicei sa citesc – sport extrem in tara asta in orice domeniu!

Dar nu despre asta va voi vorbi acum, ci de materialul care m-a determinat sa scriu despre acest subiect.

In revista Psychologies Magazine publicata luna asta, a fost publicat articolul “Nu te mai lasa vampirizat afectiv”. Sincer, ma asteptam la mult mai mult din partea articolului – adica o tratare mai adanca a fenomeului.

Preluand ideea principala a acestuia – si anume faptul ca atata vreme cat, in mod involultar sau, mai rau, voluntar, victima permite vampirului sa se manifeste si sa o exploateze, vampirul va beneficia de protectie absoluta. Ma uit in jurul meu si constat cum noi ne batem joc de noi! Si atunci cum sa nu o faca si cei din jurul nostru?

De cate ori ati renuntat la ceva pentru ca v-ati intrebat daca cei de langa sunt de acord cu asta sau le veti face rau? Acum nu trebuie sa va ganditi la cine stie ce minune de comportament! Ma refer la lucruri banale – mers in parc si stat pe banca, iesit la o prajitura cu cel/cea mai bun/buna prieten/prietena! Sunt micile amanunte ale vietii care ii dau sens si culoare, care incarca “bateriile”.

Dorinta de a controla. Este ceva uman si este atavic! Probabil provine din necesitatea de a domina – obligatorie pentru asigurarea ordinii in oricare din familiile de animale. Mama controleaza puii, dar totodata se obliga sa le asigure hrana si protectia si cunostintele si capacitatile necesare supravietuirii. Pana acestia se desprind si pleaca pe drumul lor. Oameni si animale deopotriva.

Numai ca noi, prin faptul ca avem capacitatea de a ne proiecta actiunile viitoare in mod constient, am perfectionat aceasta dorinta. Si o manifestam pe toate planurile si cat putem de bine. Numai in istorie gasim o gramada de exemple.

Dar sa revenim la tema articolului. Partea afectiva a problemei. Consider ca pentru a avea verticalitatea comportamentului, constrangerile sau limitarile la care ne supunem de buna-voie nu trebuie sa fie de natura celor care lasa rani in sufletul si in comportarea noastra. Nu de alta, dar ranile se pot infecta si pot conduce la comportamente deviante.

Nu sunt psiholog de meserie, ca sa pot da exemple, dar sa ne uitam in jurul nostru si sa vedem in adevarata lumina cine sunt oamenii cu comportari anormale si sa cunoastem si faptele care au condus la acest comportament.

Victima. De multe ori simplu fapt ca i s-a asigurat o colivie de aur o face sa se auto-convinga ca asa e bine, asa e normal. Dar prizonieratul tot aia ramane! Nu va inchipuiti doar colivia canarului sau inchisoare. Poate lua cele mai variate forme – de la partea materiala la dragoste. Cam vast modul in care putem fi vampirizati in zilele nostre, nu?

Acum probabil ca va veti astepta ca sa dau sfaturi sau sa merg, cel putin la prietenii mei aflati in diferite situatii si sa-i trag de maneca! Nu pot face nimic mai mult decat sa atrag atentia asa cum o fac acum. Daca ei vor constientiza ce li se intampla si vor avea nevoie de ajutor, cu siguranta il vor cere! Pentru fiecare in parte, la un anumit moment, am spus si am incercat sa argumentez anormalitatea situatiei. Mai e cazul sa spun ca eram aproape sa ne scoatem ochii? Acum nu pot decat sa astept sa se produce acel declic de care e nevoie pentru a se putea declansa schimbarea.

“Exista vampiri care nu-ti sug sangele. Mai rau: te inghit cu totul; iti iau energia, si timpul, iti invadeaza viata. Nu i-a creat Bram Stoker, ci chiar tu esti cel care ii lasi sa te consume. E vorba despre vampirii de fiecare zi: parinte sau prieten, iubit sau sef.”

Specialistul care a dat interviul crede ca iesirea dintr-o relatie vampirizata presupune infruntarea propriilor temeri. “Ar fi util un dram de cunoastere de sine, pentru ca iesirea dintr-o relatie parazitara sa nu fie intrarea intr-o relatie similara. Exista oameni care reusesc asta prin calitatile nativepe care le au si, atunci , traiesc mai departe un pic altfel.Altora le-ar prinde bine un ajutor profesional. Poate ca suna neasteptat, dar victima va suferi iesind din relatia parazitara. Beneficiul este realmente resimtit dupa ce trece durerea”.

Transformarea nu e deloc usoara, dar ce bine e cand poti sa respiri cu adevarat! Care nastere sau renastere a fost vreodata usoara????

Declaratii de pace si razboi

De vreo saptamana mi se intampla sa aflu diferite chestii, iar azi am de gand sa le fac publice. De fapt nu chestiunile in sine, ci declaratiile pe care ar trebui sa le cunoasca diferite persoane. (sper sa citeasca si acest blog).

 

Da, Domana Mama citeste cu asiduitate blogul fetei sale. Si nu ca sa o urmareasca pe ea! Imi place ce si cum scrie! Dar nu despre asta vreau sa scriu acum. Am mai spus-o si o mai spun inca o data! Ma transform in cel mai feroce pradator, daca cineva, precum unii anonimi (si stiu ei clar la cine ma refer) se baga in viata ei cu tavalugul! I-as cere persoanei respective sa incerce, daca mintea o ajuta, sa se puna in locul ei sau al meu ca mama, sau al amandorora, daca poate! Acum, adresandu-ma doar ei, persoanei, si celor care se simt ca fac parte din acelasi grup de admiratoare, ca MA FELICIT pentru cat sunt de desteapta (nu mi-au murit admiratorii, dar e bine uneori sa fi constient de ce si cine esti cu adevarat!). De ce sunt asa? Pur si simplu pentru ca imi ascult instinctele si reusesc sa vad la timp si sa renunt la ceea ce nu imi face onoare, la ceea ce ma intineaza inainte ca ranile produse sa fie fatale.

Fetelor, daca aveti frustrari de orice natura, e bine sa va cautati pe la doctori! Doctori nu suntem nici eu si nici fata mea! Avem si vom avea alte meserii!

Cat de marsav si frustrat poti sa fi ca sa-i spui unui copil (chiar daca ea vrea sa creada ca poate gestiona o problema ca un adult, tot copil ramana pentru mine!) ca “am avut o relatie cu tatal tau”, chiar daca bagi acolo cuvantul “amical”? Si apoi, sau mai intai sa-ti ceri scuze pentru faptul ca trezesti amintiri neplacute???? Daca ati avut ceva de impartit cu cineva, eu am fost aceea! Vreti sa va conversati pe tema asta cu cineva, faceti-o cu cineva care va poate tine piept! Va astept!

Va pot recomanda doar doctorii sau magazinele specializate in vanzarea unor produse destinate adultilor!

 

In alta ordine de idei, trebuie sa ma fac foarte bine inteleasa de unele “…ELE” (ele, Mirele, Viorele, Mihaele, etc): Dragele mele, aveti ceva de rezolvat sau vi se pare ca aveti vreo problema cu mine, va invit sa o lamuriti. Nu e bine pentru nimeni sa creati tensiuni in jurul vostru pentru banuieli. A avea certitudini e mai placut. Va spun insa, de pe acum, ca:

-         nu am facut niciodata ceva reprobabil,

-         imi respect familia, prietenii, colegii si pe cei dragi lor,

-         sunt loiala prietenilor,

-         din categoria prieteni exista doar 2 (doua) persoane cu care pot pleca oriunde in lume linistita stiind ca imi “vor tine spatele” – stiu ele si fara sa rostesc nume

-         ma apar si apar cu toate mijloacele, daca e nevoie – daca sunt in aceasta situatie, nu prea mai am scrupule.

 

Deci, daca vreti sa vorbim, oricare mijloc folosit e bun. Sunt o partenera de discutii careia ii place sa asculte cu atentie. Va astept si va voi da orice lamurire doriti.

 

P.S.  Cum s-or face copii din “relatii amicale?” Si, zau, nu e o intrebare retorica!

Informatia, bat-o vina!

De catva timp am o mare problema: TIMPUL. Nu imi mai ajunge! Da, stiu, o sa-mi spuneti a nu e numai problema mea. Sunt intr-o perioada a vietii in care am o gramada de chestiuni de facut zilnic si carora nu pot sa le aplic o prioritizare pe principiul sa fac ce imi place, pentru ca toate imi fac placere. Ca urmare, mi-am dorit foarte mult, ca dimineata, sa ma pot imparti in multe parti, identice, fiecare sa faca cate ceva, iar seara sa ma adun la loc, cu multumirea de a fi facut tot ce mi-am dorit in acea zi. Stiu, asta e doar VIS.

Azi am primit un e-mail adresat celor nascuti inainte de anii ‘80.  Incerca sa ne aduca aminte cum am copilarit – fara mp3, ipod de ultima generatie, telefoane mobile televizoare cu sute de canale sau internet! Afara, in aer liber! As completa si cu “bot in bot cu toti cainii si pisicle cartierului, impartind frateste cu ei pachetelul pus de mama in ghiozdan”. Da, si mancam tot ce erea verde prin pomi – caise, corcoduse, mere. Si eram sanatosi, caci aveam anticorpi multi! Daca ne imbolnaveam de ceva contagios oricum nu conta prea tare, caci faceam toti!

Si aveam timp! Timp sa mergem la scoala si timp sa ne jucam! Si parintii nostri aveau timp! Se duceau la film, se vedeau cu prietenii in fiecare saptamana, se plimbau!

Tot chinuindu-ma problema mea cu timpul, azi cred ca am gasit un prim vinovat – informatia! Se spune ca daca esti informat detii o parte din putere. Asa este, dar pana la un punct.  Nu inteleg de ce atunci cand transmitem o asa-zisa vorba din om in om sau din generatie in generatie, nu transmitem si acel ceva care a stat in spatele ei. Cred ca mesajul ar fi transmis, dar mai important, inteles!

Ca urmare, multi dintre noi stau cu orele in fata televizorului sa afle ultimele stiri. Am experimentat si eu asa ceva, incercand sa aflu mai multe despre o situatie sau alta, si pot sa va garantez ca zicala nu se aplica.  Stirile sunt cam aceleasi de la o ora la alta si acuratetea informatiei este, de cele mai multe ori, alterata.

Internetul – da, internetul poate fi o sursa daca stii ce cauti.  Sa bantui asa, de colo colo, poate gasesti ceva interesant, mi se pare o pierdere de vreme.

Deci, revenind la informatie, vreau sa spun, ca a fi puternic prin detinerea informatiei nu inseamna toata informatia, ci doar acea parte a ei care se ocupa de sfera ta de activitate.  Si tot pe ea, informatia, o fac vinovata de schimbarea care are loc acum – valurile de informatii care vin peste noi ne debusoleaza, ne abat de la ceea ce este cu adevarat important! Ne da impresia ca stim , dar de fapt nu stim nimic! Asta ma face sa-mi aduc aminte de profesorul meu de mecanisme, Dumnezeu sa-l ierte, care ne spunea ca nu trebuie sa stim pe de rost manualul, ci unde sa cautam cand avem nevoie!

Dar, oare mai stim de ce avem nevoie ca sa putem cauta???